Ubuntu 13.04 un posibil pas înainte

imaginea utilizatorului Serafim

După un aproximativ fiasco din mai multe puncte de vedere care s-a numit Ubuntu 12.10 cu supranumele de Quetzalul Cuantic iată că cei de la Canonical scot o nouă versiune a distribuției. Numărul este 13.04 iar numele de cod este Raring Ringtail. Pentru cei care nu știu, ringtail este denumirea în engleză pentru pisica veveriță care face parte din familia procyonidaelor și este un mamifer specific Americii de Nord. Numele ei pentru cei care se ocupă cu denumirile latinești este bassariscus astutus. Se numește ringtail sau coadă inelată pentru că are opt inele colorate pe coadă. Așadar avem de-a face cu „neastâmpărata pisică veveriță” într-o traducere aproximativă.

Așa cum s-au lăudat, versiunea 13.04 dă într-adevăr impresia de viteză mai bună. Cei care au avut versiunea 12.10 poate vor lua în considerare un upgrade dacă performanța este principalul lucru pe care-l caută. În mod clar sistemul consumă ceva mai puțină memorie. S-a făcut un upgrade major de kernel și s-a ajuns de la versiunile 3.5.x la 3.8.x.

Aici însă se cam opresc plusurile din punctul meu de vedere. Odată cu noua versiune, Canonical a anunțat că versiunile care nu sunt LTS (Long Term Support) nu vor mai avea suport pentru 18 luni ca până acum ci doar pentru 9 luni. Acest lucru va obliga utilizatorii să facă upgrade la fiecare versiune nouă fie că le place sau nu. Alternativa ar fi să rămână pe versiuni LTS adică 10.04, 12.04 sau să aștepte 14.04 care cel puțin deocamdată au suport vreme de 3 ani pentru desktop și 5 ani pentru versiunile de server. În cazul în care nu doriți să folosiți Unity puteți încerca să instalați gnome clasic rulând comanda:

sudo apt-get install gnome-shell

Totuși, și gnome-ul acum arată „ciudat” cel puțin din punctul meu de vedere. Prin urmare am instalat xfce4 și cinnamon:

sudo apt-get install xfce4
sudo apt-get install cinnamon

Xfce este o interfață curată dar parcă nu-mi prea vine s-o folosesc pe desktop. Este ideală pentru laptop-uri și netbook-uri mai ales pentru faptul că are consum mic de resurse ceea ce se traduce în consum mic de curent și prin urmare o perioadă mai lungă de lucru fără să fie nevoie să fie băgat în priză. Momentan m-am dar la scorțișoară (cinnamon) și încă mai visez la un WindowMaker actualizat. Până atunci o să mai încerc diverse alte window managere și desktop managere, poate găsesc ceva simplu, rapid și care să fie ușor controlabil din tastatură. Că am mai mult de 100 de taste și doar 3 butoane la mouse.

Printre tendințele celor de la Canonical se numără și un sistem de operare pentru smartphone-uri și tablete care se numește deocamdată Ubuntu Touch. Pentru că își doresc un sistem unificat, au anunțat că în curând vor renunța la sistemul X Window cu tot cu Xorg și vor implementa un sistem propriu numit Mir. M-aș bucura să fie un sistem mai bun decât cel pe care-l folosim de aproape 30 de ani și voi urmări cu interes această parte a dezvoltării sistemelor Ubuntu. Totuși, parcă mi-aș dori ceva mai multă stabilitate și nu doar schimbări de interfață. De vreo 4 versiuni încoace Ubuntu a început să pună mare accent pe schimbările de interfață și, ceea ce mi se pare foarte rău, să încerce să oblige utilizatorii să folosească opțiunile din fabrică și să descurajeze alegerile personale. Acestea sunt lucruri pe care nu vreau să le văd în lumea Linux. Totuși, așa cum spune înțelepciunea populară, să ne pregătim de rău și să sperăm că va fi bine. Sau, cum spunea un sfânt contemporan, „ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui”.