Numere aleatoare

imaginea utilizatorului Serafim

Aleatoriu cu forma de plural aleatorii este un cuvânt despre care se spune că l-am luat din latină și este folosit în general în lumea IT, mai ales când este vorba de numere, sub forma de „număr aleator” iar la plural „numere aleatoare”. „Alea” în latină are un sens ceva mai profund decât este descris în dicționarele obișnuite și aceasta datorită faptului că este în primul rând un concept filozofic. Știu că există pretinși oameni de știință care au impresia că pot rezolva totul din ecuații și nu mai au nevoie de filosofie dar astăzi vorbim despre oamenii de știință adevărați, care au tăria și curajul să înfrunte tot ce este în lume, așa cum este, fără să deformeze adevărul.

Așadar, „alea” înseamnă „zar” sau joc de noroc și este probabil foarte cunoscut prin celebra expresia „Alea iacta est” sau „Iacta alea est” cu sensul de „Zarurile au fost aruncate”. Expresia este atribuită lui Iulius Cezar la trecerea râului Rubicon, arătând că s-a trecut deja de punctul fără întoarcere și de acum campania trebuie continuată. Totuși, cuvântul zar (alea) și cuvântul noroc (fortuna) nu se refereau la întâmplare fără sens, la haos ci la voința zeilor. Contextul citatului din discursul lui Cezar este „deorum ostenta et inimicorum iniquitas uocat. Iacta alea est” adică „să urmăm semnele zeilor și chemarea violenței dușmanilor. Zarurile sunt aruncate”.

Acum vreo 10 ani, folosind camerele de fotografiat de pe telefoanele mobile – care erau mult mai slabe decât acum – un grup de 3 persoane au reușit să prezică de multe ori la rând cu precizie uimitoare numărul câștigător la ruletă într-un cazinou. Într-un final au fost prinși, veniturile confiscate și dați afară pentru că nu există nici un lucru pe care un cazinou să-l urască mai mult decât să piardă în mod constant.

Dar să revenim cu picioarele pe pământ și în zilele noastre. Cei care cred că lumea a fost făcută de Dumnezeu, nu pot admite „întâmplarea” ca ceva ce se întâmplă fără un motiv, fără o sursă inițială și fără sens. Așadar, toate formele de creaționism de care am auzit până acum, contrazic haosul ca lucrare fără sens și aleatoare în sensul matematic al cuvântului. La acest lucru se referea Einstein atunci când spunea că „Dumnezeu nu joacă zaruri”. Einstein credea într-un Dumnezeu spinozian, care a făcut lumea și stă deoparte fără să se amestece în nici un fel în ea, deci o credință foarte îndepărtată de creștinism. Totuși, iată că nici el nu credea că se mișcă vreun atom sau o parte dintr-un atom la întâmplare, neguvernat de legi foarte precise. Acesta este motivul principal pentru care a refuzat să accepte teoriile mecanicii cuantice.

Dintre cei care cred că lumea a evoluat din... nimic, vom aborda mai întâi teoriile care se pare că sunt cele mai la modă în ziua de astăzi, teoria stringurilor sau a corzilor. Spun generic teoria stringurilor deși sunt mai multe cu oarecare tentative de unificare. Teoria stringurilor spune, în mare, că tot ceea ce se întâmplă în lumea „văzută”, adică palpabilă prin orice fel de simț sau instrument, are la bază rezonanța și interacțiunea unor corzi invizibile și unidimensionale. Nu comentez validitatea acestor afirmații, ne rezumăm doar la teoria care rezultă din ele. Această teorie nu presupune niciunde că lucrurile ar fi „la întâmplare”, că universul nu ar respecta reguli foarte stricte până la nivel de coardă. Prin urmare, „întâmplarea”, „aleatoriul”, „șansa” și „haosul” sunt denumiri de conveniență pentru diverse lucruri care se petrec în jurul nostru.

Susținătorii mecanicii cuantice, și mă refer aici la cei care îmbrățișează cu toată mintea și cu inima principiul incertitudinii lui Heisenberg sau principiu nedeterminării cum mai este numit uneori, ar putea uneori să creadă că este posibilă întâmplarea absolută, în sensul de ceva ce este complet aleatoriu și fără sens, haotic din rădăcină. Totuși, chiar și aici există o problemă. Heisenberg și interpretarea Copenhaga afirmă că nu există nici un mijloc în lumea cunoscută – sau creată, când ne adresăm creștinilor – care să poată determina calea exactă a unui foton care interacționează cu „ceva”. Așa cum spunem și noi, creștinii, nu cunoaștem mintea lui Dumnezeu și nici nu considerăm că avem instrumentele necesare pentru cunoaștere infinită, altele decât revelația. Rămân deci cei care cred în mecanica cuantică și care cred de asemenea că nu există nimic dincolo de foton, nici o voință care să dea o lege dincolo de înțelegerea omenească. Aceia sunt cei care cred cu adevărat că există numere aleatoare în sensul perfect matematic al cuvântului. Le urez succes în a construi o teorie cuantica unificată în care să nu aibă nevoie nici de teoria stringurilor și nici de teoria relativității generalizate a lui Einstein. Momentan, lumea științifică, adică fizicienii care au luat premii Nobel în ultimii 20 de ani, îi consideră pe aceștia „puțin” cam departe de realitate.

Până la proba contrarie însă, rămân la ideea că aleatoriul și haosul sunt concepte filozofice și voi numi folosind aceste cuvinte orice lucru care depășește puterea omenească – inclusiv ajutată de instrumente de orice fel, cu excepția revelației și a duhului proorocesc – de a prevedea ce anume urmează să se întâmple. Știm că va ploua azi, cu certitudine de 88% dar nu putem prevedea momentul exact în care va cădea o picătură de ploaie într-un loc specific sau dimensiunile exacte ale picăturii. Știm că va cădea o frunză dar nu știm exact cu precizie de 100% când anume se va întâmpla acest lucru sau în ce fel se va răsuci și cu care parte va cădea în sus când va ajunge pe pământ. Numim aceasta „întâmplare” deși știm că nu cade nici o frunză și nici o picătură de ploaie fără știrea și voia lui Dumnezeu. Pentru noi, creștinii, „întâmplarea” este doar un nume generic pe care-l dăm lucrurilor pe care nu le putem prevedea, fără să negăm atotștiința sau atotputernicia lui Dumnezeu. De aceea este interzis creștinilor să joace orice fel de jocuri de noroc, indiferent de scop. Chiar și pentru mulți atei și agnostici, întâmplarea nu există în adevăratul sens al cuvântului.

Grăbiți-vă! Faites vos jeux sau faceți jocurile înainte de a auzi „Rien ne vas plus!” pentru că atunci va fi prea târziu.

Share this